Probabil este cea mai des întâlnită întrebare, dar cum ai început să scrii?
Am început să scriu din greșeală. Nu m-am gândit niciodată că voi primi asemenea reacții și că se va transforma într-un fenomen. Dar exact cum spun și la începutul cărții, cred că cele mai frumoase lucruri se întâmplă din greșeală.
Câte procente din carte sunt ficțiune și câte sunt adevărate?
Toate întâmplările din carte sunt adevărate. Sigur, la unele dintre ele am mai adăugat câte ceva, iar la altele am mai omis anumite detalii pentru continuitatea poveștii. Oricum, ca în orice scriere, există și o parte fictivă pentru a se lega întâmplările mai bine între ele.
Cum treci peste criticile aduse?
Dacă nu aș fi avut critici, abia atunci m-aș fi îngrijorat. Eu nu am nicio problemă cu oamenii care citesc povestea și nu le place. Pentru că ar fi culmea să placă tuturor. Însă eu nu îi înțeleg pe cei care se cramponează de titlu, nu au citit nici două pagini din poveste și se grăbesc să emită o judecată. Chiar nu e bine să judeci o carte după copertă. Și la propriu și la figurat!
Te vezi în viitor cu Anemona? V-ați mai acorda o nouă șansă?
Nu știu ce să zic despre asta. Poate, cine știe? Niciodată să nu spui niciodată.
Pe 3 martie, de Ziua Mondială a Scriitorilor, ai simțit că ești scriitor?
Ha ha ! Nici nu știam că a fost Ziua Mondială a Scriitorilor. Dar nu! Eu nu sunt scriitor, așa cum am spus și la începutul cărții. Eu sunt un comediant care a scris o carte.
Care au fost reacțiile mamei tale (Alfred)? în caz că a citit cartea.
Mama mea a citit cartea. Noi mereu am avut o relație foarte bună unul cu celălalt și îți dai seama că este mândră de mine și mă susține în tot ceea ce fac.
Au fost situații când unele persoane care apăreau în carte ți-au cerut să renunți sau să nu scrii despre ele?
Da. Mi-a spus o tipă, cu care am fost la un moment dat, că ar aprecia dacă nu aș scrie despre ea pentru că nu vrea să afle iubitul ei actual ce a făcut ea când era mai mică. Dar nu apare în carte povestea cu ea pentru că, sincer, nu a fost atât de interesantă.
Ți s-a reproșat că folosești un limbaj vulgar?
Nu prea. E un limbaj colocvial, după părerea mea, nu neapărat vulgar. E un limbaj pe care îl folosim cu toții și ne întâlnim cu el zi de zi, nu are sens să fim mai catolici decât Papa.
Un bărbat poate plânge din cauza unei femei?
Sigur că da. Oricine plânge la un moment dat. După părerea mea, bărbații suferă mai tare decât femeile. Mai greu e să-l duci până în punctul ăla, dar dacă ai reușit și începe să sufere, e rău. Femeia este mai puternică decât bărbatul, în opinia mea.
Unii internauți afirmă că Andrei este un tip frustrat din cauza că Ramona nu-i cedează, ba mai mult, până la finalul operei, Andrei nici nu se maturizează. Ce crezi, sunt doar critici sau este și ceva adevăr?
Unii mai afirmă că suntem conduși de iluminati și de masoni. Fiecare om are o părere despre orice și e dreptul lui să o aibă. Plus că nu mi-ar plăcea să mă maturizez prea repede pentru că viața e scurtă, din când în când e bine să dăm în mintea copiilor.
În carte, Andrei lua decizii pripite și radicale, dar cum ești tu în viața reală?
În linii mari, cam la fel cum e și personajul meu în carte sunt și în viața reală.
Îl vedem în viitor pe Andrei însurat, la casa lui și cu vreo doi copii?
Mi-ar plăcea chestia asta la un moment dat, dar nu acum. Poate în vreo 8-10 ani, cam așa.
Când apare volumul 2 a cărții?
Nu știu încă dacă o să apară. Hai să vedem ce mi se mai întâmplă și dacă e ceva ce merită scris într-o carte și dacă va fi, o să apară și volumul doi.
Daniela Timofti 