Ce te-a motivat să participi la emisiunea ,, Românii au talent”?
Oportunitatea de a participa la emisiunea ,,Românii au Talent” a venit într-un moment potrivit în viața mea, deoarece în acest an mi-am început studiile la București, România. Venind într-o țară străină, unde nimeni nu mă cunoaște și nici nu știe cu ce mă ocup și mai ales nu-mi cunoaște pasiunea, a fost ca o ușă deschisă spre a mă afirma. Foarte mult m-a motivat faptul că pictura este destul de greu s-o promovezi, ținând cont că trăim în secolul ,,Luminii”, când au fost inventate aparatele de fotografiat performante, diferite gadget-uri și alte minunății inteligente. Acest concurs îți oferă prilejul să te afirmi indiferent de domeniul în care ești, atât timp cât faci lucrurile cu talent.
Cu ce impresii ai rămas în urma emisiunii și dacă regreți sau nu că ai participat?
În urma participării în cadrul acestei emisiuni am rămas cu impresii destul de contradictorii, dar prefer să vorbesc doar despre cele pozitive. Filmările pentru preselecții au avut loc în toamnă, iar emisiunea a fost difuzată la TV pe 1 mai. Deci, am avut parte de 7 luni pline de emoții și suspans, așteptând să apară anume emisiunea în care este prezentată prestația mea, deoarece a fost primul meu contact cu o cameră de filmat, cu un public atât de numeros și o scenă atât de impunătoare. Pot spune cu certitudine că amploarea emoțiilor mele atât în momentul când am fost pe scena, cât și în momentul când am urmărit filmarea, a fost la aceeași altitudine. Au fost emoții pozitive, constructive dar și foarte frumoase.
Nu pot afirma că regret faptul că am decis să particip, deoarece această experiență mi-a adus diverse beneficii. În primul rând am avut norocul să cunosc foarte mulți oameni buni, frumoși, oameni simpli care m-au căutat pe contul și pe pagina mea de Facebook, doar ca să-mi spună o vorbă bună și pe această cale, le mulțumesc tuturor. Oameni minunați pe care aș fi regretat dacă nu aveam ocazia să-i cunosc. A fost o experiență de neuitat.
Ai participat cu un număr deosebit, cel puțin așa nu a mai fost în istoria acestui concurs. Cum a apărut ideea să realizezi portrete din gumă de mestecat?
Ideea nu-mi aparține în totalitate, și îmi permit să recunosc că a fost o combinație de idei. Văzusem o tânără care a participat la concursul cu aceeași tematică din Ucraina, care a făcut ceva asemănător, mai exact – un portret din gumă de mestecat. În acel moment mi-a plăcut foarte mult tehnica nouă cu care a venit, dar nu m-am gândit ca să particip și eu cu un număr asemănător. Ideea a venit mult mai târziu, când am aflat despre proiectul unor voluntari ce se ocupau cu protecția mediului. Acești tineri au amplasat câteva panouri în diferite regiuni ale orașelor, pe care scria sugestiv : ,,Lipește pe mine o gumă de mestecat”, mare le-a fost mirarea când au văzut după câteva zile că acele panouri au fost acoperite cu gume, semn că oamenii au fost receptivi la mesajul lor. Când am aflat despre acest demers, mi-am amintit și că mai citisem undeva despre soarta crudă pe care o au unele păsări din cauza gumelor aruncate pe jos. Ele le confundă cu niște fărâmituri de pâine, și când încearcă să le înghită, se lipesc de ciocul lor, iar după câteva zile, sărmanele păsări mor din cauza că nu mai pot nici să mai bea, nici să mai mănânce.
Aproximativ cât timp muncești la un astfel de portret?
În general eu fac portrete în creion. Aceasta este latura pe care eu cel mai mult merg, și un portret în creion îmi ia de la câteva ore, pînă la câteva zile, în funcție de formatul portretelor, numărul persoanelor din el, dar chiar și de chipurile pe care le desenez. Sunt fețe pe care le percep din prima și îmi este foarte ușor să le reproduc, dar și fețe la care mă uit ore în șir și atunci când le redau pe foaie, îmi dau mari bătăi de cap.
Portretele pe care le-am făcut juraților de la “Românii au Talent” sunt ceva mai deosebit pentru mine, ceva nou, dar la aceste portrete n-am lucrat foarte mult, le-am făcut în două zile. Nu-mi permitea nici timpul să lucrez mai mult, deoarece îmi luasem o mică ,,vacanță” pentru câteva zile de la universitate, pentru a veni în țară ca să particip la audițiile și preselecțiile de la Chișinău ale acestui concurs.
Câte lucrări ai realizat și ce faci cu ele după aceasta?
Sinceră să fiu, nu am stat niciodată să număr lucrările pe care le-am făcut în decursul vieții mele artistice, dar cert este că sunt foarte multe, însă nu destul de multe ca să mă simt eu mulțumită de mine însămi. Niciodată nu e destul – mereu e loc de mai bine, tot timpul o să-mi doresc să mai fac, deoarece știu că pot să fac mai multe, mai creative, și las loc unei creșteri constante în mine.
Portrete din gumă de mestecat și plastilină, cum am prezentat în cadrul concursului, am făcut în număr de cinci, adică cele ale juraților : Bebe Cotimanis, Andi Moisescu, Mihaela Rădulescu și Andra Măruță, dar și al Antoniei. Portretele celor patru jurați le-am dăruit acestora, imediat după concurs, iar pe cel al Antoniei îl am acasă și sper ca să am ocazia într-o zi să i-l dăruiesc și pe al ei.
Ai mai întâlnit în Moldova persoane care să facă aşa ceva?
În țară nu am întâlnit, dar nici nu am auzit să se ocupe cineva cu astfel de artă, dar asta nu înseamnă că nu vor fi, sunt aproape sigură că peste ceva timp, va fi în vogă, dar și o provocare pentru artiști o astfel de tehnică. Eu chiar le recomand s-o încerce, deoarece este foarte interesantă, îți permite să-ți dai frâu imaginației și creativității.
Va rămâne o pasiune, sau vrei să-ți extinzi acest hobby. Poate chiar să câștigi și bani din el?
Eu de câțiva ani, aproximativ cinci, îmi câștig banii din artă și anume din portrete. Nu neapărat din portretele din gumă de mestecat, deoarece este ceva nou și pentru mine, dar din portretele desenate. Nu-i exclus ca pe viitor să mă extind și pe această arie, deoarece am observat că place mult ochiului și chiar în urma concursului au venit multe oferte.
Pasiune a fost și va rămâne, deoarece dacă nu pui pasiune în ceea ce faci, rezultatul nu te reprezintă. Însă dacă va rămâne un hobby sau va deveni ceva serios pe viitor (deși pentru mine în acest moment este ceva foarte serios, mai ales că sunt studentă și încerc să-mi câștig banii din ceea ce-mi place), rămâne de văzut. Oricum arta nu e o posibilitate pe care s-o aleg, ea face parte din mine, și indiferent în care domeniu voi activa peste câțiva ani, sigur într-o mică pauză de masă voi desena ceva. Pentru că asta mă face pe mine să-mi amintesc cât e de frumoasă viața.
Daniela Timofti 